Loc la voi pe maturoi

O vrăjitoare și pisica ei loială zboară împreună, fără grijă, pe mătură. Când vântul începe să bată mai tare și vrăjitoarea își pierde pălăria, funda, ba chiar și bagheta magică, ii sar în ajutor câteva animale: un cățel, o pasăre și un broscoi care o ajută să le găsească. Ca răsplată, nu vor decât să zboare și ei puțin cu mătura cea năzdrăvană. Dar oare o fi loc pentru toți? Dacă se rupe măturoiul? Și dacă apare și un dragon înfometat care, nici una, nici două, vrea s-o mănânce pe biata vrăjitoare?

Nu știm prea multe despre puterile magice ale vrăjitoarei din această carte, dar nici nu sunt importante pentru că povestea Juliei Donaldson este, de fapt, despre alte lucruri. Zburăm toți pe aceeași mătură, pare a spune povestea. Ce facem ca să nu cădem și să nu ne înghită balaurul?

Vrăjitoarea avea mâță
și-o ditai pălăriuță
Și avea părul roșcat,
cu fundă-n coadă legat.
Ce mai zâmbea cea vrăjitoare,
ce mai torcea mâța de zor,
Pe când, pe măturoi călare,
prin vânt înaintau în zbor!
Ce-a mai răcnit cea vrăjitoare
și ce cumplit a stuchit mâța,
Când, bătând vântul mai tare,
a zburat pălăriuța!

Traducere: Florin Bican.