Barza

Despre stabilitate și încredere, despre ce e trecător și ce rămâne

Într-o primăvară oarecare, Jakub, un băiețel dintr-un sat liniștit, se joacă prin grădină și pe deal împreună cu prietena lui, Eliška. Pe alocuri, câte un petec de zăpadă le mai amintește de iarnă, însă soarele începe să fie tot mai cald.

Zi după zi apar primele semne ale primăverii. Răsar ghioceii, apoi păpădiile și multe alte flori. Animalele ies la lumină, iar multe păsări au deja pui. Ar cam fi vremea să se întoarcă și Blanka, barza care își face cuib în fiecare an pe casa lui Jakub.

Dar ce se întâmplă dacă anul acesta Blanka își va face cuib în altă parte? Ca să evite acest lucru, Jakub se gândește că trebuie neapărat să o întâmpine pe barză la marginea satului.

Oare îl va recunoaște Blanka pe băiețel dacă el va fi primul care îi va ieși în cale? Și va zbura după el până la casa lui, pentru a-și face cuib acolo unde l-a avut și anul trecut?

— Vezi, Eliška, ce bine mă cunoaște Blanka? M-a găsit singură, fără niciun ajutor. Chiar dacă acum sunt mai mare.

Pornind de la simbolistica primăverii și a renașterii, Milena Lukešová ne propune o meditație despre schimbare și statornicie, despre ce e trecător și ce rămâne. Jakub crește, își deschide aripile și descoperă lumea, dar are nevoie, ca orice copil, de stabilitate și încredere, exact cum mama sa spune despre el: „Jakub al meu nu se pierde. Întotdeauna găsește drumul bun.“

Despre autorii cărții

MILENA LUKEŠOVÁ (născută Kořínková, 1922–2008) a fost una dintre cele mai îndrăgite autoare cehe de cărți pentru copii.

Cărțile sale au fermecat numeroase generații de cititori și nu au fost niciodată limitate de un anumit stil literar sau de moda unei perioade anume.

Datorită autenticității și caracterului lor universal, operele sale au reușit în mare măsură să evite dificultățile politice care au marcat epoca în care a creat autoarea.

Cariera sa a cunoscut un moment de vârf în perioada de relativă democratizare a vieții social-politice din Cehoslovacia anilor ’60.

Milena Lukešová și-a exercitat profesia cu sinceritate și cu o pasiune remarcabilă. Faptul că nu era obligată să glorifice partidul comunist cehoslovac sau realizările regimului socialist i-a permis să își păstreze echilibrul artistic.

Autoarea nu s-a situat nici în tabăra protestatară. Acest echilibru fragil, menținut cu dificultate în viața și cariera ei, avea însă să o coste liniștea ultimelor decenii de existență.

După invazia sovietică din 1968, autoritățile au acuzat-o că nu s-a implicat suficient în educația politică a tinerelor generații. A fost demisă din funcția de redactor la Editura de Stat pentru Copii (rebotezată Albatros chiar în anul invaziei) și redusă la statutul de colaborator extern.

În aceste condiții, autoarea s-a apropiat treptat de arta cehoslovacă underground și de instituții culturale occidentale interesate de colaborări în domeniul literaturii pentru copii.

După anul 1989, i s-a reproșat tocmai lipsa unei poziții combative împotriva socialismului. În cele din urmă, în 1998, a decis să emigreze definitiv în Statele Unite, unde fratele său Igor își stabilise viața și cariera încă din 1948.

JAN KUDLÁČEK (1928–2017) a fost atras încă din tinerețe de artele plastice: desen, grafică, pictură, acuarelă și schiță.

Adevărata sa vocație avea să se contureze în anul 1964, când a început să ilustreze cărți. De atunci, este considerat unul dintre artiștii care au influențat la nivel mondial ilustrația de carte.

În timp ce în celelalte domenii ale artei plastice s-a dovedit un cunoscător desăvârșit al tehnicilor clasice și moderne, în ilustrația de carte a mers și mai departe: a creat tehnici și metode noi, originale, preluate cu entuziasm de contemporani.

Datorită talentului său remarcabil, artistul a fost promovat de toate regimurile politice care s-au succedat în țara sa.

Deși terminase prima facultate de Grafică înainte de anul 1948, atât regimul comunist stalinist al anilor ’50, cât și perioada mai liberală a anilor ’60 sau posttotalitarismul „normalizator” dintre 1969 și 1989 s-au folosit de numele lui Kudláček pentru a demonstra deschiderea către artă și cultură.

După căderea regimului comunist, această formă de „protecție politică” i-a fost reproșată artistului. Totuși, criticile nu l-au afectat semnificativ.

Kudláček a reacționat cu discreție, preferând să rămână rezervat. Strângând din dinți, zâmbind și păstrând tăcerea, artistul a reușit să depășească acuzațiile de colaborare cu regimul comunist.

În cele din urmă, arta sa și prestigiul internațional de care se bucura au vorbit de la sine. În anul 1972 a fost premiat la Târgul de carte pentru copii de la Bologna.

MIRCEA DAN DUȚĂ (n. 1967) este poet, filmolog și traducător.

Publică în principal în România și Cehia, iar unele dintre textele sale au fost traduse și publicate în Marea Britanie, SUA, India, Italia, Slovacia, Bulgaria, Muntenegru și Kosovo.

A tradus din cehă și slovacă, dar și din polonă, slovenă, bulgară, engleză și franceză, în română și/sau în cehă.

Pe lângă traduceri, publică volume și articole de specialitate în domeniul teoriei, criticii și istoriei literare sau cinematografice.

Este membru al PEN Cehia și unul dintre cei mai activi organizatori de programe și schimburi culturale, în special între Cehia, Slovacia și România.