Alma și cei șapte monștri

Unu e cât palma și nu pare periculos.
Doi este imens și cântărește o tonă.
Trei are ochii galbeni.
Patru are o coadă lungă cu inele colorate.
Cinci este specialist în șoptitul la ureche.
Șase nu se oprește din plâns.
Șapte pare mic, dar se poate face cât un bec. Mare
cât o minge de fotbal. Mare cât televizorul din
sufragerie.
Aceste șapte creaturi (unele teribile, altele aparent
inofensive) trăiesc sub patul Almei și ies noaptea
pentru a-i fura lumina, visele și speranţele.
Alma nu îndrăznește să vorbească despre ele cu
familia sau prietenii ei, de teamă că nimeni nu va
crede că sunt reale.
Dar ceea ce nu știe Alma este că există monștri care
nu pot fi învinși decât cu ajutorul altor persoane.

Iria G. Parente și Selene M. Pascual abordează depresia în această alegorie emoţionantă adresată atât celor mici cât și celor mari deopotrivă.